Страница Daniel Sorin ВКонтакте

„Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina.” (Ioan 3, 19)

„Creștinii nu se deosebesc de ceilalți oameni nici prin pământ, nici prin grai, nici prin haine; fiindcă nu locuiesc în orașe proprii, nu se folosesc de un dialect paralel (limbă deosebită) și nici nu duc o viață paralelă (străină). Învățătura lor n-a fost gasită printr-o invenție sau excogitare a unor oameni curioși, nici nu promovează vreo doctrină (dogmă) omenească, ca alții.
Locuind în cetăți grecești, ca și barbare, cum s-a hărăzit fiecăruia și urmând obiceiurilor locului în ce privește hainele, regimul hranei și restul vieții, arată ca minunată și recunoscut paradoxală constituția republicii/cetățeniei lor.
Locuiesc în patrii proprii (țările în care s-au născut), dar ca niște străini, iau parte la toate [treburile publice] ca niște cetățeni si suportă toate [îndatoririle] ca niște străini. Orice pământ străin le este patrie, și orice patrie le este străină.
Se căsătoresc ca toți, nasc prunci, dar nu-și aruncă odraslele. Stau la o masă comună, dar nu și la un pat comun. Sunt în trup, dar nu viețuiesc după trup. Petrec pe pământ, dar au cetățenia în cer.” (Epistola către Diognet, V,1-9)

„[creștinii] obişnuiau să se adune într-o zi anume înainte de răsărit şi să spună pe rând o cântare lui Hristos ca unui zeu şi că se legau printr-un jurământ nu pentru vreo nelegiuire, ci ca să nu facă furturi, hoţii sau adultere, să nu-şi încalce cuvântul şi să nu tăgăduiască atunci când sunt chemați în tribunal ceea ce li s-a încredinţat. După ce săvârşeau acestea obişnuiau să se despartă şi să se adune iarăşi să guste o mâncare, dar una obişnuită şi nevinovată.” (Caius Plinius împăratului Traian, Epistola X, 96)